Blog botanic

Laptele cucului este o plantă erbacee perenă din familia Euphorbiaceae răspândită în Europa şi Asia. Este întâlnită cu precădere pe pajişti, iubind lumina. Rezistă foarte bine la secetă. Tulpinile sunt stufoase, de culoare verde sau galben-roşiatică, şi pot atinge şi 50 cm. Frunzele sunt subţiri şi dispuse în formă de spirală. Inflorescenţele cuprind flori bărbăteşti şi una singură femeiască. Fructele arată ca nişte capsule, iar seminţele sunt cenuşii. Laptele cucului înfloreşte în aprilie-septembrie. Când este rupt, ţâşneşte o substanţă albă, lăptoasă, deosebit de amară şi foarte toxică. Animalele care o mănâncă pot muri otrăvite. Planta are proprietăţi deosebit de purgative, ducând chiar la diaree hemoragică. Însă, pentru uz extern, acel lapte se poate folosi pentru tratarea negilor şi a bătăturilor de pe călcâie. A se evita contactul cu ochii! Această substanţă poate duce chiar şi la orbire! Popular, Laptele Cucului se mai numeşte şi Alior. Denumirea ştiinţifică este Euphorbia cyparissias.